Orheiul Vechi
De-a lungul râului Râuţ se găseşte Orheiul Vechi, probabil
cel mai spectaculos loc din Republica Moldova. Defileul format printre
formaţiunile calcaroase oferă vizitatorului o imagine impresionantă, indiferent
de anotimp.
Ca întreaga Moldova, Orheiul Vechi este un loc încărcat de
istorie. În secolul al XIV-lea ar fi existat aici chiar un sediu al hanului
tătar al Hoardei de Aur. Arheologii au descoperit aici fundaţia şi o parte din
peretele unei băi orientale, care era utilată cu calorifere şi cu încălzirea
podelelor, cu ventilaţie, apa ajungând aici prin ţevi de lut.
Oraşul ridicat de tătari a fost însă distrus după alungarea
locuitorilor stepei şi în locul său a fost fondat un oraş supus voievodatului
Moldovei. În vremea lui Ştefan cel Mare a existat aici chiar şi o cetate
patrulateră, întărită cu turnuri, conform săpăturilor arheologice.
Însă cu adevărat impresionante sunt peşterile din stâncile
defileului, multe dintre ele fiind extinse şi sculptate de mâna omului pentru a
fi transformate în biserici şi chilii pentru călugări. Chiar şi în ziua de azi
continuă viaţa monahală în peşterile de la Orheiul Vechi.
S-au găsit şi rămăşiţe ale unei aşezări din epoca
neoliticului, datată cu mileniile 3-4 î.H. Aşa cum am arătat mai sus, la
începutul sec. al XIV-lea – sfârşitul sec. al XIV-lea, localitatea a fost
cucerită de Hoarda de Aur, care i-a schimbat numele în Oraşul Nou (în arabă
Shehr al Jedid, în turanică Yanghi Shehr). Din această perioadă datează cetatea
din piatră. Astfel, conform unor surse istorice, în perioada 1363-1365, Orheiul
Vechi a fost reşedinţa conducătorului Hoardei de Aur, Abdallah han. În ultimul
sfert al secolului al XIV-lea, tătarii Hoardei de Aur au fost alungaţi din
Orheiul Vechi de moldoveni şi a început procesul de transformare a oraşului
oriental în oraş moldovenesc.
Pe timpul lui Ştefan cel Mare, cetatea din piatră a fost
reparată, înzestrată cu artilerie de foc şi transformată în reşedinţa
pârcălabilor de Orhei.
În cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi se găsesc
câteva construcţii monumentale din piatră, care prezintă un interes deosebit,
atât din punct de vedere ştiinţific, cât şi din punct de vedere muzeografic.
Printre acestea se remarcă cinci obiective: cetatea getică, cetatea medievală,
feredeul, hanul şi biserica. Aici există, de asemenea, un şir de grote care
străpung malurile stâncoase, care pe parcursul istoriei au devenit lăcaşuri
sfinte, care sunt clasificate de către arheologi astfel: Mănăstirea Bosie,
foarte veche, care a funcţionat în sec al XV-lea, dar posibil şi mai demult;
Complexul de sub cruce, numit Butuceni, cu o biserică săpată în stâncă, care
este un unicat arhitectonic, fiind construită după nişte modele mai vechi;
Complexul de chilii în patru nivele şi Complexul călugărilor sihaştri sau
Chiliile lui Rafail.
Комментариев нет:
Отправить комментарий